cointreau
Eat Better

Povestea unei băuturi cu spirit de portocală: Cointreau

La 250 km de Paris, în orașul Angers, un muzeu spune istoria Cointreau, binecunoscutul distilat din coajă de portocală. În mai bine de 150 de ani, lichiorul a evoluat de la stadiul de „digestiv al bunicii“ la băutura în care-și moaie lasciv buzele Dita von Teese…

Carré Cointreau – muzeul futurist

muzeul cointreau
Muzeul Cointreau, din Saint-Barthélemy

Muzeul-distilerie Cointreau e situat în comuna Saint-Barthélemy – d’Anjou – un autobuz din centrul orașului Angers lasă vizitatorii direct acolo. Intrarea arată ca un bar trendy – din loc în loc, cilindri mari, transparenți, plini cu coji de portocală.

În sala alaturată, pavoazată cu tablouri care au drept subiect faimoasa sticlă pătrată cu „triple sec”, un filmuleț trece în revistă momentele importante din istoria brandului.

Astfel, aflăm că povestea începe în 1849: doi frați înființează o distilerie ca să producă guignolet, un lichior de vișine. Edouard Cointreau, fiul unuia din fondatori, este cel care brevetează rețeta originală a băuturii din coajă de portocală.

Ce e „triple sec” și ce vrea el

cointreau

Scurtă paranteză: ce e, totuși, un Cointreau? Cei ce l-au degustat nu uită, cu siguranță, sticla pătrată caracteristică, de culoarea ambrei, și lichidul limpede dinăuntru, cu arome subtile de portocală dulce și amară. Transparența lichidului a fost o noutate la vremea sa și un semn de orginalitate.

Încadrat, generic, în categoria băuturilor „triple sec”, calitatea unui astfel de distilat este dată de concentrația sa de uleiuri esențiale. De aceea, calitatea cojilor de portocală este de o improtanță crucială.

Perversul Pierrot

Nou-născutul lichior obține medalii internaționale și beneficiază de campanii publicitare inovatoare – inclusiv de un film realizat de operatorul Fraților Lumière, la doar 3 ani de la inventarea „imaginilor mișcătoare”.  

Începând cu anii ’40, fabricanții deschid un butic pe Champs Élysées și reușesc să exporte marfa în Statele Unite. „Tăticul“ Edouard se va strădui din răsputeri, până la sfârșitul vieții, să dezvolte brandul.

Prima imagine a mărcii este tradiționalul clovn-trist Pierrot, care atinge cu vârful limbii sticla pătrată. Mai bine de 50 de ani, materialele publicitare vor purta aceast simbol ușor pervers.

Coji de portocală cu zahăr și alcool

cointreau bomb

În muzeu, se face popas mai întâi în hala tradițională de distilare, cu alambicuri înalte, din cupru, și țevi spiralate. Deși „rețeta” preparatului final e ținută ascunsă – adică, proporția ingredientelor – , materia primă nu-i deloc un secret: coji uscate de portocale, aduse din Brazilia (cele amare) și din Tunisia și Spania (cele dulci), apă purificată, alcool natural.

Ghidul ne spune că au existat – și mai există încă – sute de tentative de a copia băutura. De altfel, muzeul e plin de produse-pirat, unele de factură recentă.

Suntem încurajați să mirosim cojile uscate, aflate din belșug peste tot. Ca să fie „stoarse” de uleiuri esențiale, sunt lăsate la macerat în alcool, apoi, prin distilare, li se extrag componentele volatile. Distilarea are loc în trei etape – din prima, se obține un lichid cu 20 de grade alcoolice, din a doua, 30 %, din a treia, 40 %. Desigur, la finalul turului, suntem invitați la o degustare.

Un brand internațional

Din sala cu alambicuri, trecem în secțiunea muzeului care prezintă evoluția brandului. Un culoar lung cu afișe, sticle, recipiente, fotografii de epocă, documente, premii, dar și obiecte de uz casnic sau jucării … Pe toate, apare obsedant Pierrot-ul cu aer de satir.

Cifrele arată că, la începutul secolului XX, aproape un milion de consumatori apreciau marca Cointreau. (Astăzi, compania se laudă cu 15 milioane de sticle vândue, trei sferturi din producție fiind destinată exportului.)

După Statele Unite, lichiorul ia cu asalt Canada și țările Americii de Sud, sub sloganul „The worldwide brand”. Afișe hollywoodiene, cu staruri savurându-și Cointreau-ul, împânzesc partea de muzeu dedicată anilor ’50-’60.

Băutura care sfidează timpul

Realizăm, brusc, că galeria cu exponate este situată chiar deasupra halei moderne de producție și îmbuteliere. Genială idee! Urmărim de la „cucurigu” cum muncitorii de dedesubt se agită, neobosiți.

Urmează secțiunea muzeului dedicată campaniei publicitare „Voulez-vous Cointreau avec moi?”, care a făcut furori prin anii ’80, în urma fuzionării casei-mamă cu firma producătoare de cognac Rémy Martin.

În 2001, campania  „Be Cointreauversial”schimbă macazul: vizează, cu precădere, publicul feminim dezinhibat. Se lansează cocteilul Cointreaupolitan – un Cosmopolitan parizian, fără vodcă.

În 2008, Dita von Teese devine ambasadoare a brandului, iar acesta capătă o aură glamour. Diva care se îmbăiază senzual în pahare imense de Cointreaupolitan sugerează că lichiorul din coji de portocală nu mai demult digestivul „din sertarul bunicii”, ci băutura „chic”, care sfidează timpul.

Related posts

Tăria la români. Cum a apărut țuica în România

Better Man

Spanish wines – what you need to know

Better Man

Rom de rom: Extreme No.3 HJC

Better Man

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Please enter an Access Token