La sfârşitul anului 1967, Syd Barrett, membru fondator al legendarei trupe Pink Floyd (ba chiar, cel care i-a dat numele), începea să devieze de la normalitate, din pricina drogurilor psihedelice (în special LSD) pe care şi le administra fără întrerupere. Rezultatul acestui abuz s-a concretizat nu doar în disfuncţionalităţi în evoluţiile concertistice ale trupei ci şi în intrarea într-o foarte lungă cădere pe fond psihic a muzicianului. 13 ani de nebunie, timp în care Syd a părăsit Pink Floyd, a scos două albume solo şi a dispărut apoi din zona muzicii, dedicându-se, în ultimii ani din viaţa, grădinăritului.
Am vrea să fii aici, Syd!
Wish You Were Here, una dintre cele mai cunoscute piese Pink Floyd, a fost compusă de Roger Waters plecând de la un poem pe care acesta l-a scris având ca subiect detaşarea lui Barrett din lumea reală. Se spune că prietenii îi puneau lui Syd LSD-ul direct în cafea şi că asta ar fi fost una dintre cauzele care i-au declanşat schizofrenia. David Gilmour a scris partea de început a piesei, apoi Waters a intervenit şi a “încetinit-o”, considerând-o mult prea alertă. Piesa începe de parcă s-ar auzi în depărtare un post de radio şi se termină în sunete de vioară, “scoase” de Stephane Grapelli, un jazzist care înregistra într-un studiou alăturat şi pe care pinkfloyzii l-au rugat să ia parte ca invitat special la “naşterea” melodiei.
Wish you were here face parte de pe albumul cu acelaşi nume, lansat în 1975. Tema albumului este absenţa iar numele acestuia a fost preluat după cel al piesei tocmai fiindcă membrii trupei au considerat-o reprezentativă în acest sens. Cel care a sugerat titlul a fost Storm Thorgerson, artistul care a făcut grafica albumului. Piesa a fost cântată prima oară în concert în anul 1977, după care, vreme de 10 ani, Pink Floyd nu şi-a mai încântat fanii cu ea, live. O mulţime de artişti au preluat-o şi au făcut cover-uri. Printre aceştia: Wyclef Jean, Velvet Revolver, Bob Forrest, Europe, Marillion, etc.