Când eram mici, ne fascinau numele mașinilor pe lângă care treceam și încercam să găsim mai multe criterii după care să le deosebim, în afară de culoare. Și de numere, pentru că, nu-i așa?, cine nu s-a „jucat” în gând cu numerele de înmatriculare ale automobilelor? Încet-încet, după insistențele cu care-l bombardam pe tata, baza de date din capul nostru se lărgea din ce în ce mai tare, în ea intrând, de-a valma, nume precum Mercedes, Audi, Dacia, Toyota și așa mai departe.
Odată cu trecerea anilor, însă, puțini ne-am întrebat de unde veneau numele alea pe care le luam ca atare și care ne sclipeau, mai mult sau mai puțin, în mintea ce devenea interesată (sau nu) de lumea automobilistică? Azi încercăm să facem un pic de „lumină” și să vedem care sunt originile numelor principalilor producători de mașini:
Honda – de la „tata”
Honda și-a luat numele de la fondatorul companiei, Soichiro Honda. Acesta a fost un mecanic destoinic și pasionat, care a înființat Honda Motor Co. Ltd. În anul 1946, cu intenția de a construi motociclete de dimensiuni reduse. Compania a luat un start lent, dar până în anii 60 Honda a devenit unul dintre cei mai mari producători de motociclete din lume. În 1963, Honda a introdus în producție primul său autovehicul: pickup-ul Honda T360.
Mercedes – în numele fiicei
În anul 1897, antreprenorul austriac Emil Jellinek a comandat automobile Daimler pe care să le folosească în cursele de mașini din Europa, care deveneau din ce în ce mai populare. A durat câțiva ani, dar în zorii secolului 20, Jellinek achiziționase un număr suficient de Daimlere, pe care adora să le conducă. El participa la curse sub un nume preluat de la fiica lui, în vârstă de 12 ani – Mercedes. În 1900, Jellinek a făcut un contract cu Daimler, comandând 36 de mașini noi-nouțe, una dintre condiții fiind ca acestea să fie denumite Mercedes. Daimler a agreeat și așa s-a născut celebrul brand de lux.
Nissan – schimbare de „buletin”
Compania cunoscută astăzi drept Nissan a început în anul 1914, sub numele DAT Motorcar. „DAT” venea de la inițialele numelor de familie ale celor trei fondatori. În 1931, DAT a scos pe piață un automobil de dimensiuni mici, pe care l-a botezat Datson. Și care, ceva mai târziu, s-a transformat în Datsun.
Între timp, afaceristul Yoshisuke Aikawa a înființat o companie industrială (în anul 1928) pe care a numit-o Nippon Sangyo (numele s-ar traduce prin „Industriile japoneze”). În 1931, compania lui Aikawa a cumpărat DAT , iar Nippon Sangyo a primit o abreviere: Nissan.
Șoferii mai în vârstă își amintesc că pe șoselele lumii, chiar și în România, circulau autoturisme Datsun, înainte ca ele să dispară și să fie înlocuite de Nissan-uri. Ce a dus la schimbarea numelui? Până la începutul anilor 80, emblema Datsun apărea pe mașinile Nissan exportate de Japonia. În 1981, șefii de la Nissan au anunțat că vor să întărească notorietatea brandului Nissan, așa încât schimbarea a fost rapid pusă în practică, iar Datsun a devenit istorie.
Toyota – pentru opt tușe de pensulă
Toyota nu a pornit la drum din postura de companie de automobile. Nici măcar nu se numea Toyota. În anul 1926, Sakichi Toyoda a înființat Toyoda Automatic Loom Works, o companie care făcea războaie de țesut. Șapte ani mai târziu, Kiichiro, fiul lui Toyoda, a dezvoltat o divizie separată, de motoare. De aici până la compania de automobile nu a fost decât un pas.
Întrebarea este cum s-a ajuns, însă, de la Toyoda la Toyota. În 1936, compania a organizat un concurs de realizare a unui nou logo, iar câștigătorul a „livrat” o siglă făcută din trei caractere care compuneau numele Toyoda. După ce a dezbătut îndelung, familia Toyoda a decis că denumirea Toyota e ceva mai… puternică. Ca să scrii „Toyoda” trebuia să folosești nouă tușe de pensulă, în vreme ce pentru „Toyota” erau necesare doar opt. Iar opt e număr norocos în Japonia. În plus, numele Toyota suna mai bine, așa că Toyoda a devenit Toyota.
Chrysler – de la domnul inginer
Probabil nimeni nu și-a imaginat că tânărul Walter Chrysler ar fi fost pe lista scurtă a viitorilor moguli. Acesta și-a petrecut o bună parte din tinerețe ca inginer de drumuri în Texas. Și chiar dacă nu avea un job foarte spectaculos, el și-a dezvoltat calitățile de mecanic. În 1911, talentatul inginer în vârstă de 36 de ani, a ajuns șef de producție în compania Buick, iar până în 1919 și-a creat propriul drum, făcând milioane de dolari din postura de director al acestei companii.
La un moment dat, Chrysler a plecat de la Buick și, după o încercare ratată de a cumpăra compania Willys-Overland Motor Company, a reușit să facă pasul decisiv și a achiziționat o altă companie: Maxwell Motor Company. În 1924, aceasta a lansat un automobil numit Chrysler, iar doar un an mai târziu Maxwell și-a schimbat numele în cel al proprietarului său.
Buick – talent fără noroc
Apropo de Buick: emigrantul scoțian David Dunbar Buick era un ins inventiv. Înainte de a intra în industria automobilismului, el a creat un patent pentru producerea căzilor de baie cu email. Buick a început să se joace cu motoarele în anii 1890, și după ce a falimentat o primă companie, și-a încercat norocul cu Buick Manufacturing Company, în anul 1902.
Mașinile lui Buick erau fantastice – pionieratul lui utiliza tehnologia cu valve de suprafață, care era imposibil de întrecut. Problema lui era că nu le putea produce și livra la timp. Ca urmare, trebuia mereu să găsească nou investitori care să-i dea cash în avans. În cele din urmă, compania a fost cumpărată de William C. Durant, fondatorul General Motors.
În anul 1908, Durant i-a dat lui Buick un cec de 100.000 de dolari. Buick a încercat să transforme banii într-o avere uriașă investind în câmpuri de petrol, dar… nu a avut noroc. În anii 20 a încercat să se întoarcă în industria auto, dar a sfârșit lucrând ca instructor la Școala de Comerț din Detroit. Doar că nici această „aventură” nu i-a priit: Buick a murit în 1929, sărac lipit.
Volvo – rostogol suedez
Numele companiei suedeze provine din limba latină, mai precis de la cuvântul volvere, care se traduce prin „rostogolire”. Compania a început ca parte a gigantului suedez SKF, iar după ce acesta a înregistrat oficial marca Volvo, în anul 1915, șefii acesteia au vrut să pună acest nume pe aproape tot ce produceau. Declanșarea Primului Război Mondial le-a amânat, însă, acțiunile, Volvo începând business-ul cu mașini abia în 1926.
Chevrolet – crucea elvețiană
Vorbeam mai sus despre cum l-a forțat William Durant pe David Buick să-i vândă compania Buick. Ei bine, roata se întoarce uneori. În 1910, creditorii lui Durant l-au forțat pe acesta să plece de la conducerea companiei General Motors, pe care el însuși o înființase. Doar că Durant nu a stat mult pe bară și s-a asociat cu Louis Chevrolet, mecanic și pilot de curse elvețian, împreună cu care a fondat o nouă companie, în anul 1911. Cei doi și-au botezat „copilul” după numele lui Chevrolet iar legenda spune că logo-ul companiei simboliza crucea elvețiană, țara natală a pilotului. O altă poveste, mai puțin „strălucitoare”, vorbește despre faptul că Durant a copiat designul unui papion de pe tapetul unui hotel franțuzesc.
Compania și-a luat rapid avânt. Durant a făcut dintr-o dată suficient de mulți bani cât să reia controlul asupra lui General Motors, apoi, în 1918, GM a cumpărat Chevrolet. Louis Chevrolet, însă, n-a fost la fel de norocos: în 1914 și-a vândut partea din companie lui Durant și, chiar dacă din postura de pilot a avut câteva mici momente de glorie, nu s-a bucurat de un succes financiar, ulterior reîntorcându-se în cadrul companiei ce-i purta numele, pe post de consultant.
Volkswagen – trăiască poporul!
Compania Volkswagen a fost înființată în 1937, în Germania, în timpul guvernului nazist. Numele companiei se traduce prin „mașina poporului” și era reprezentarea pură a propagandei naționaliste instaurate de conducerea din acea vreme a Germaniei.
Cadillac – în memoria francezului
Henry Leland, un new yorkez, a înființat Cadillac Car Company, în anul 1902. Iar numele acesteia provenea de la cel al lui Antoine Laumet de La Mothe, sieur de Cadillac, exploratorul francez care a întemeiat orașul Detroit la începutul secolului 18.
Lexus – un fel de Alexis
Lexus nu e o companie de sine stătătoare, ci este un brand al companiei Toyota. Șefii acesteia au apelat la o agenție de publicitate în vederea găsirii unui nume pentru automobilul pe care urmau să-l lanseze în cadrul diviziei lor de lux. La început li s-a propus „Alexis”, dar în cele din urmă, după o serie de discuții, s-a ajuns la Lexus.
Mazda – venit din religie
Numele Mazda e împrumutat din religia zoroastriană, mai exact de la zeul zoroastru Ahura Mazda. Conform website-ului companiei, „oameni-cheie din Toyo Kogyo au considerat că Mazda este un simbol al începutului civilizației occidentale și orientale, dar și unul al culturii și civilizației automobilistice”.
Dodge – frații brothers
Frații John și Horace Dodge erau doi mecanici talentați, care au întemeiat o companie de biciclete în Michiganul anilor 1890. La un moment dat, ei și-au vândut afacerea și au început să producă curele de transmisie pentru Oldsmobile-uri, în 1902, și pentru Ford, în 1903. Le-a mers bine, așa că au fondat propria lor companie de automobile, în 1913, după ce și-au dat demisia de la Ford. Aceasta avea să devină apoi a doua cea mai mare companie de automobile din State, iar ei au ajuns putred de bogați.
Peugeot – din secolul 18
Peugeot are o istorie incredibilă, una dintre cele mai lungi și mai interesante din industria automobilismului. Compania și-a început viața hăt, în 1810, când era o fabrică în care se produceau fierăstraie, umbrele și râșnițe de cafea.
Jean-Pierre Peugeot, născut în 1734, este cunoscut drept părintele și fondatorul companiei Peugeot. Pe parcursul vieții el a cochetat cu mai multe industrii, de la țesătorii la vopsitorii și mori. În 1810, cei doi copii ai săi, Jean-Pierre al II-lea și Jean- Frédéric, au întemeiat Peugeot Frères, transformând vechea moară de grâne a tatălui lor într-o oțelărie în care se producea o gamă variată de pbiecte din oțel – râșnițe de cafea, cadre de umbrele, fierăstraie, biciclete.
Leul, simbolul Peugeot, și-a făcut apariția în 1847, în ideea de a reprezenta forța și ascuțimea produselor din oțel, prin simbolistica dinților regelui animalelor. 11 ani mai târziu, logo-ul a fost înregistrat ca marcă a brandului. Iar primul autoturism care a purtat numele Peugeot (de fapt, Serpollet-PEUGEOT) a apărut în anul 1889, ceea ce face ca această companie să fie a doua cea mai veche producătoare de mașini din lume, dar prima din postura de producător fără întrerupere.
