Când l-am văzut ultima oară în spațiu pe George Clooney filosofa alături de Sandra Bullock, în Gravity, sub bagheta lui Alfonso Cuarón. Se întâmpla acum 7 ani și de atunci rare au fost momentele în care mister George a văzut lumina marelui ecran, pe care l-a trădat în schimb cu reclame la cafea. The Monuments Men, Tomorrowland, Hail Caesar și The Money Monster – patru filme mari și late în decursul a șapte ani. Și acestea nu cu foarte multe motive de laudă.
Acum, regizorul Clooney apare din vila lui de pe malul lacului Como cu The Midnight Sky – un science fiction în care-l distribuie pe actorul George în rol de savant cosmic aflat în fază de cancer terminal, auto-abandonat pe auto-distrusa planetă Pământ, cu o ultimă misiune: aceea de a deturna o navă spațială care se întoarce la baza de pe Terra fără ca echipajul ei să aibă habar că „mama” a fost infestată de „copiii” ei.
Filmul nu a fost deloc primit cu urale și, dacă-i privești nota de pe IMDB, te-ai plictisit dinainte să-l începi. Și totuși, fără a-ți exploda vizual, fără a-ți duce sufletul la gură și fără a-ți gâdila prea tare simțurile cinefile, The Midnight Sky – acest cocktail cu bucățele de Gravity, Interstellar, Revenant și Ad Astra – are un quelque chose în privirea tristă a lui Clooney, care te face să-ți imaginezi existența năpădită de acea tăcere spațială despre care toți astronauții spun că are în ea sâmbure de magie.
În vremuri cu iz apocaliptic, un film apocaliptico-filosofic, precum Midnight Sky, nu e chiar ceea ce ne lipsește din ceașca de cafea. Dar, fără a planta spoilere în acest articol, l-aș recomanda într-o clipă de nonsens, tocmai pentru că te face să-ți ridici un pic sprânceana, lovindu-te ca un meteorit inofensiv, fie la corazonul personal, fie direct în cerebelul care-ți generează întrebări existențiale.
The Midnight Sky poate fi văzut pe Netflix. Trailer:
